Monografie

Unul dintre satele relativ tinere, întemeiate pe vechea moşia Silişcani, ale cărui începuturi datează din preajma anului 1830 şi care este menţionat în 1831[1] cu numele Odaia Silişcani a lui Anastase Nicolau.

În perioada 1832[2] - 1838[3], când devine cătun al satului Silişcanii lui Păun, acesta este menţionat cu numele Silişcanii sau Silişcanii lui Năstase iar în anul 1912 înglobează definitiv cătunul Rateşul Apostol, fost dependent de satul Silişcani-Răzeşi[4].

Numele satului s-a dat după cel al stăpânului din moşia Silişcani, care a organizat Odaia lui Anastase Nicolau, care s-a numit ulterior Silişcanii lui Năstase şi apoi Năstase.

La împroprietărirea din 1919-1922 aici au primit pământ localnicii, în majoritate lucrători veniţi pe moşia lui Năstase, Ştefan Draganovici sau Berghiştan, din satele din jur, dar şi locuitori din satele Durneşti, Popăuţi etc.

Biserica din satul Năstase, construită în perioada 1997-1999, din furci de lemn căptuşite pe interior şi pe exterior cu scândură de răşinoase, prin contribuţia sătenilor, începută de pr. Horga D. şi terminată de pr. Busuioc Constantin, a fost sfinţită la 20 iulie 1999 de către Î.P.S. Daniel, mitropolit al Moldovei şi Bucovinei.

Şcoala din satul Năstase începe să funcţioneze din anul 1921-1922, în casele sătenilor C. I. Argint, 1923-1929, în casele lui Petru Alexa, 1929-1930, la Petrea Rotariu, 1932-1934, la Gh. I. Ciotârcă.

Local propriu pentru şcoală s-a construit în perioada 1933-1934. din 1954 funcţionează ca şcoală de şapte clase. În 1957 i s-au adăugat localului şcolii două săli de clasă.

Între anii 2000-2001 s-a construit localul nou al şcolii prin Banca Mondială, cu trei săli de clasă, cancelarie, anexe, instalaţie de apă curentă etc.

În prezent, satul are circa 300 locuitori, şcoala este frecventată de 49 elevi (7 în clasele I-IV şi 42 în clasele V-VIII).